GEANTA- TEMPLUL MEU

   

          E...mov, binenţeles.M-am hotărât greu, însă, în cele din urmă am să vă vorbesc despre una din multele mele genţi, cea mov.De felul meu, sunt "bags addicted", adică, într-o traducere liberă sunt înnebunită după genţi, una din marile mele pasiuni, pe lângă parfumurile şi bijuteriile din argint.Mi-aş cumpăra în fiecare zi o geantă, să am pentru fiecare din cele 365 zile calendaristice câte una, diferite culori posibile şi imposibile, şi numai o singură mărime: full size.Îmi plac genţile încăpătoare să-mi pot pune în ele întreaga mea lume: câteva cosmetice, pixuri multe, şerveţele, un portofel (dacă s-ar putea să vină la pachet cu geanta, ar fi ideal), medicamente de extremă urgenţă, un parfum, o agendă şi...orice-ar mai putea să încapă acolo; geanta e un templu pentru mine, iar unul dintre lucrurile pe care nu le suport este să mi se umble în geantă;nu contează ce am înăuntru, dacă ascund sau nu ceva, mă supăr teribil dacă mi se umblă în geantă.Mi se pare un lucru atât de intim care vorbeşte despre mine aşa cum n-o face nimeni, şi, anumite lucruri sunt menite să rămână mereu ascunse acolo.De aceea nu-mi place să-mi fie invadată intimitatea.
          M-am bucurat enorm când cei de la Reeija ne-au provocat, în competiţia SuperBlog Spring 2013, să scriem despre geanta noastră preferată şi să rememorăm amintiri legate de aceasta.

          Aşadar, vă spuneam despre o geantă mov.Acum vreo trei ani am văzut-o în vitrina unui magazin.Binenţeles că în primă instanţă, m-a atras culoarea mov, deoarece începuse acea perioadă cromatică pentru mine (care nici până acum nu s-a terminat).Dar era un mov plăcut şi numai bine potrivit pentru o geantă.Era un mov cald, dulce, iar cusăturile albe, fine, întregeau cromatica aceea specială.Piesa de rezistenţă era catarama aceea mare, care părea că "subjugă" un buzunărel, în care aş putea să-mi pun cheile.Mărimea era acceptabilă, aşa că am intrat în magazin să o cumpăr.Preţul , mai mult decât accesibil, a fost cireaşa de pe tort.În câteva minute geanta era a mea.În afara culorii şi-a designului, motivele care m-au determinat să o cumpăr au fost: avea mai multe buzunărele (ceea ce-mi place la o geantă), era compartimentată ( adică nu arăta ca un sac unde să-ţi arunci lucrurile ca apoi să nu le mai găseşti), iar torţile genţii aveau lungimea potrivită, nici prea lungi ca să-mi ajungă geanta în dreptul picioarelor, nici prea scurte ca să nu o pot pune pe umăr.Şi este o geantă all-season: merge şi iarna, când o pot purta pe umăr, chiar dacă am o haină mai groasă, dar şi vara cănd port pantaloni scurţi.
          Având fixaţie pe culoarea mov şi purtând de cele mai multe ori câte ceva mov, vă imaginaţi cum şi mai ales cât a fost purtată această geantă.E geanta care mi-a suflat  în sesiune alături de mine; e geanta care m-a susţinut când emoţiile mă copleşeau atunci când mi-am întânit, pentru prima dată, soţul, şi, ce-i cel mai important, e geanta care m-a însoţit la maternitate când l-am născut pe băieţelul meu.
          Însă, ca orice lucru purtat, purtat şi iar purtat...geanta mea mult iubită începe să mă lase, torţile se uzează pe zi ce trece, iar căptuşeala se subţiază.Mi se pare că-mi pierd cel mai bun prieten, cel care-mi ştie secretele cele mai ascunse, cel care a fost alături de mine la bine şi la greu.Nu e uşor să înlocuieşti un vechi prieten, şi aşa e şi pentru mine: cum să-mi înlocuiesc eu mult iubita mea geantă mov?Cu ce s-o înlocuiesc? Cred că nu mai vreau o geantă mov, ea a fost prima şi unica mea geantă mov şi aşa va rămâne.Ea este geanta care-mi ştie secretele acestei perioade; ea este geanta eşecurilor şi reuşitelor acestei perioade.

Am văzut ceva interesant la cei de la Reeija, îmi face cu ochiul; îmi place mărimea şi combinaţia de culori, plus că are şi trei compartimente, numai bine de "împărţit" secretele; a, şi e full-size.Îmi place tare mult.Designul c-un fermoar pe mijloc iar e ceva interesant, plus că e din piele naturală.O vreau, ce să mai!

Notă: Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2013