CADOUL IMPOSIBIL

       Mi-aş face mereu cadouri.Asta mă face o egoistă, o egocentrică?Îmi place să simt emoţia aceea unică, să ştiu că primesc cadoul mult dorit, să-l simt, să-l folosesc exact aşa cum visam.Mi-am făcut de multe ori cadouri în care am pus câte un pic din sufletul meu.Chiar, ce-ar fi să facem un exerciţiu de imaginaţie?Gândiţi-vă că aveţi în faţa voastră un cadou Seduction, cartea Graft:The Most Fabulous Jewels in the World şi aceşti cercei Sapphire Pink:
  
          Ce-ar spune acestea despre mine?Probabil nimic nou pentru prieteni şi măcar ceva interesant pentru ceilalţi.Cadourile pot fi, de cele mai multe ori, cartea de vizită spre cunoaşterea în profunzime a unei persoane.
          Cerceii aceştia sublimi şi cartea ar spune, binenţeles, că ador bijuteriile.Aşa este.Ador bijuteriile fine şi rafinate, speciale.Combinaţia dintre aurul alb şi cristalele Swarovski în nuanţă trandafirie îmi permit să visez...la săli de bal, la rochii cu crinoline şi iubiri ca-n filme, aşa cum numai o dată-n viaţă poţi trăi.Mă văd o Cenuşăreasă ce iese din anonimat purtând aceste minunăţii.Şi aş putea să-i port cu o eleganţă regească, doar cu ei sunt regina mea, în primul rând, şi apoi a altora.
          Cadoul Seduction ar spune mai multe: că-mi plac parfumurile.Mă rog, cărei femei nu-i plac? Ei bine, eu le divinizez.Aş purta câte un parfum pentru fiecare eveniment important din viaţa mea: iubirea ar mirosi a liliac iar fericirea a crini şi-a gardenie.M-aş scălda în mirosurile acestui parfum, alături de o ţinută impecabilă, plină de pasiune ce frizează eroticul, întregită de pandantivul Swarovski roşu şi portofelul.
          Ar spune aceste cadouri că sunt o persoană sofisticată? Pretenţioasă, care iubeşte luxul?
          Acum ar trebui să răspund eu că nu sunt aşa, că nu sunt înnebunită după lux, că sunt o persoană modestă, pentru că aşa dă bine.De data asta trebuie să spun adevărul şi să fiu sinceră chiar şi cu mine.Îmi place luxul pentru că-i rafinat, pentru că-mi dă încredere în mine şi....la urma urmei, cui nu-i place?
          Dar care ar fi cadoul meu suprem?Ce mi-aş dori atât de mult să-mi cumpăr şi nu pot? Ei bine, TIMP, ar fi cadoul ideal.Mi-aş dori să-mi pot cumpăra timp şi să mi-l dăruiesc; să fac pe urmă cam tot ce pot cu el:
- să mă întorc în timp pentru a lua decizii pe care ATUNCI, CÂNDVA n-am fost în stare să le iau sau n-am putut sau n-am vrut, crezând c-aşa-i mai bine;
- să-i dau un refresh vârstei, să văd cum aş fi la 20 de ani cu mintea de-acum, de 30;
- să mai fur o " bucăţică" de veşnicie pentru ÎNCĂ 5 minute alături de bunicii care nu mai sunt;
- să mai trăiesc odată emoţia bacalaureatului, a balului de absolvire şi-a examenului de licenţă;
-să-l mai citesc pentru prima oară pe Eminescu;
- să mai fiu odată copil.
          E cadoul imposibil la care visează tot omul, cred.De câte ori n-am fi vrut să întoarcem timpul chiar şi numai pentru o secundă?Sau de câte ori n-am avut cu disperare nevoie măcar de o secundă?Ce n-am fi dat să mai avem măcar...o secundă? Dar nu.N-a fost şi nici n-a putut să se întoarcă.Imposibil.Un imposibil care dă naştere diferitelor scenarii :" Ce-ar fi fost dacă....?"
                      








Notă: Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2013
          Fotografiile nu-mi aparţin